arde cu noi în odaie
ceasul întîiul
te-a adus, tremurată văpaie
vîntul, pustiul...

înflorește-ntre buzele noastre
ceasul luminii…
ne scaldă în unde albastre
rîsul grădinii…

ne-așează pe-aceleași fotolii
ceasul amiezii
încingem cu flori de magnolii
poala zăpezii…

fereastra ne-o înserează
ceasul feeric...
luna din cer ne veghează
jocul himeric…

ne paște cu frigul de sloi
ceasul de umbră…
cade tăiș între noi
baterea sumbră...

zace zdrobit în odaie
ceasul tîrziul...
te-a dus, tremurată văpaie
vîntul, pustiul...