Te-au încovoiat de șale
În nebunia lor nerozii
Pentru că nu ai cântat ode
În corul ce slăvea irozii.
Þi-a luat pâinea de la gură
Nesătula... crudă lume
Iar în fața răutății
Nu ai găsit nimic a spune.
Prost ai fost făcut de acei
Care voiau să te-ntărîte
Să rîdă ar fi vrut de tine
Cu guri haine și urîte.
Tu om bun ca miezul pâinii,
Liniștit ca boarea serii
Vina căutai în tine
Și-ți credeai acuzatorii.
Cine oare să te plîngă?
De te-ar plînge întreaga lume
Dumnezeu ți-a lăsat ție
Viața pentru al Său nume.
Tu nevinovat și vrednic
De alte lumi cu mult mai bune
Chinuit ai fost de cei
Ce sunt mai răi în astă lume.
Oare ce ar putea poetul
Pe mormîntul tău să scrie?
Dumnezeu te răsplătească
Mai mult decît o poezie!