între noi cei limitați
se-ntind umbre de lumină nelimitate
și între mâinile noastre goale
se-nfiripă praful ca într-o iubire de mii de
secunde și se scad mereu și-apoi deloc
a noastre clipe
și ne rămâne doar împreunarea
și ne rămânem doar noi nouă
noi cei limitați și discontinui
cu moartea la spate iubim iubirea
și ne înțelegem spațiul
iar timpul e absent din a noastră mântuire
de a ne cunoaște carnea și fiindul și iubirea discontinue
aici și acum goi și rumeni
izbăviți și împliniți ne murim pentru a continua