Am urmărit atent starea vremii din mine
Încercând să opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri răzlețe
Rămașițe ușoare, atente, semețe

Bucăți aruncate de dragoste trecută
Deodată stinsă, deodată apărută

Un ochi al tău, lăcrimând în surdină
Surâsul meu rece și fără lumină

Copaci veștejiți cu ramura sură
Suflete seci îmbibate de zgură

Și negru păcat, înșelăciune deșartă
Și ruga mea albă: Iubito, mă iartă

Așează deci vântul încet la pământ
Strat peste strat, gând peste gând

Încet să dispară apăsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.