Întotdeauna mereu
Întotdeauna același
Pășesc înainte cu greu
Pe urmele celor retrași

Am spus-o și o zic
De jos am să mă ridic
Și luîndu-o de la capăt
Cu un același freamăt

Întotdeauna mereu
Întotdeauna același
Și fac cum vreau eu
Și mă înpotmolesc iarăși

Mai e mult noroi?
Amestecat cu nevoi
Mai e mult gunoi?
În sufletul din noi

Întotdeauna mereu
Întotdeauna același
Am promis mereu
Să mă schimb iarăși

Mai aproape de mine
Stau scântei divine
Ce-mi mustră purtarea
Și alungă întristarea

Întotdeauna mereu
Întotdeauna același
În sprâncene stau eu
Veghind la cel rău iarăși

Pe margine e teama
În frunte calmă e marea
Mai sus murmură în ceată
Puhoaie care prind viață

Întotdeauna mereu
Întotdeauna același
Aproape e greu
Iar noaptea aceeași

Întinsă e jalea
Când șuvoaiele abundă
Cel trist nu mai umblă
Ci bâjbâie cărarea

Întotdeauna mereu
Întotdeauna același
Cu ale mele suspine
Și cele scântei divine