Da Vinci cu ilustrul său penel
I-a dat Giocondei zâmbet și curaj,
Eu îi trimit Adelei un catren
Cu care-o introduc în peisaj.

E inocentă, cu priviri discrete,
Discreția e în ținută și în glas,
Încântătoare, cu mișcări atente
Numai din cap, la fiecare pas.

În parcul lui Varlam se-așează
Interlopi, drogați și mafioți,
Pe-Adela toți o protejează
Adâncă plecăciune îi fac toți.

Mihai când i-a cerut iubirea
Ea n-a promis-o niciodată,
Dar el spera că în doi ani
Iubirea o va cumpăra cu bani.

"Lacrimi de iubire"- în ogradă
Și curioasă, când și când,
Lumea se-nghesuie să vadă
Cum le șade lor: tăcând!

Parcul lui Varlam, e o imensă apă
Ce în nestăvilita-i cale,
În fiecare zi îngroapă
Comoara tinereții sale.

Mă mir că tu Adela n-ai simțit
Acuma când poeții s-au rărit,
Chiar de eu ți-aș scrie o odă
Amorul nu mai e la modă.

Deznodământ cu epilog
Întoarce-te la greierașul tău
Dan Bordeianu.

Este un refren ce n-a pierit:
Ce-i întâi, pe urmă nu-i,
De-asta cred mai nimerit
Hai la dragostea dintâi!