Odată, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A născut în lumină
O mulțime de fluturi
Gata să-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am să-i încălzesc cu speranța
Mea caldă în dorința de a-i păstra
În viață
Deși se anunță frig
De când ai lăsat ușa deschisă
Și ai plecat

Îi văd că nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dă de gândit
Dacă nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?