Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecăruia
Pecetea unui simțământ ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În căutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fără formă!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartă drept la butonieră
Un fel de Minos
Jumătate gând, jumătate speranță