Ce bine-mi pare că te văd opacă
Pierdută-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar să tacă
Și lacrimile oprite să se verse

Doream să te primesc în inima icoană
Și să te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri să te simt matroană
Iubindu-mă din ce în ce mai rar.

De ce să ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevărate
Țesute-n jurăminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în răzbunarea necurmată
Să te sărut ca de adio și să plec
Și-apoi să mor o dată și înc-o dată

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui să mă dorești
Să te dezmierde-n van și-n al tău cuget
Să mă găsești definitiv când mă gândești.