Cică englezii rostesc pe A în 7 feluri.*)
Bagadeluri – și-i mare păcat:
De ce simplu și nu complicat?
Să fie sănătoși!
La noi A e A din moși-strămoși.
Când copilul cască gura și zice A
apoi A iese, nu 7 feluri de A,
ferit-a Sfântul!
Scriem cuvântul
cum se rostește-n amvon:
A, adică avion;
Că nimeni nu-l fură:
A, adică anafură;
A de la Amsterdam
Și pe scurtătura Adam;
Scrie corect, golane:
Nu te ține de fasoane!

Așadar cu A,
care se scrie A și se citește A,
începem scrierea
și vorbirea,
și umplem pagină după pagină,
A lângă A, A după A, și tot așa,
Cum o știi bine și mata,
fără glumă
și fără gumă!
(Păi, ia fii bun și fă o socoteală
simplă și mult pea banală:
engleza ca s-o stăpânești,
câte radiere prăpădești?)

Noi lui A nu-i zicem O, nici EI,
nici alte drăcovenii.
Că d-aia românu’-i român,
și nu ca englezu’,
ori ca francezu’,
care până și limbile-și ferchezuiază,
că, adică, una zic și alta fumează!


*) Marilena Munteanu-Alexandrescu: “LIMBA ENGLEZÃ – Știți s-o pronunțați corect?” (Editura “Niculescu”, 1995, pag. 25).