Femeia eterna poveste.
Unui donjuan.

Cic-a dat de un necaz
Și-a primit și o sudalmă,
Rujul,pată pe obraz
Soața i l-a șters c-o palmă.
G.Zarafu.
Replică.
Don’ Georgică-i om cu haz
El i-a șters-o din obraz,
Nu i-a dat nicio ventuză
Dar i-a dat, superba-i muză.
Filip Tănase.
Dragoste la prima vedere.

După ce s-au intâlnit
Prin Stambul cu interese,
Cică s-au indrăgostit
Ea de fes, iar el de…fese!
G.Zarafu.
Replică.

Înțepi in fes,ințepi și-n fese,
De ele s-a ales prafu',
Bisnitz, amor, interese
Le-a ras muza lui Zarafu.
Filip Tănase.
Uneia cu minijupă.

Minijupa este-n floare
Cred că nu e rea ideea,
Dar…cu ochii la picioare
Nu mai pot să văd femeia.
G. Zarafu.
Replica.

Cu muza asta-i o poveste
E ușor de zarafat,
Dar s-o-nțepi pe viu, maestre
Poate, doar la figurat.
Filip Tănase.
Constatare pe litoral.

Intre geamandură și nevastă
Este-o diferență in alt chip,
Una-i ancorată doar in apă
Alta-i”ancorată” pe nisip.
G.Zarafu.
Replică.
Dacă juna-i pe nisip,
Asta da, e un alt chip;
Da-ți va spune la ureche:
Donjuan de…modă veche.

Eu, ți-am ințeles amarul,
Una e s-ai muze cu carul,
Dar când e vorba de mata
N-ai nici bani, nici altceva.
Filip Tănase.
Bilanțul trecutului și prezentului
epigramatic.

Protecție de nevastă.
Ea n-are idei vetuste
C-ai fost vânător de fuste,
Când declarai amor(știi bine)
La două(in două limbi straine).

Ea te-a păstrat tot optimist
Și gigant epigramist(artist),
Să știi că ei mereu ii pasă(să fii)
Epigramist, sergent de zi, acasă.

Amintiri epigramatice.

S-a dus Georgică vremea ceea
Cu epigrama și femeia,
In ele-ai pus tu mari sclipiri
Și ai rămas cu amintiri.

Tu ai amintirile-n catrene,
Eu in trei poduri dunărene,
Și fiecare-n scara vieții
Ne plângem anii tinereții.
Filip Tănase.

“O bijuterie zarafistă”

S-au ingăduit așa
Fără sa-și mai deie coate,
Ea să facă tot ce vrea
El să facă tot ce poate.
G. Zarafu.

Replici ritmate si zarafate 100% de
Filip Tănase.

“Fără să-și mai deie coate”
Omul” face dacă poate,”
Dar Zarafu, ce credeți?
A făcut din noi, atleți!

Este meșterul cu vorba,
Și-n cuvinte potrivite
Ne face pe nesimțite,
Donjuan și Casanova.

Bravo, maestre Zarafu
Ne-ai frezat cu epigrafu’,
Noi, ăștia fără bărbăție
O să-ți spunem cu toți ție
Excelență…pe vecie.!

Epilog cu nuanțe de filipisme.

Ca tot pățitul priceput
Am sperat cât am putut,
Și cu asta ce-am făcut?
M-a lăsat Zarafu..mut!

De nu ne-om ințelege noi,
Imi iau catrenele’napoi,
El o să vadă ce-o să fie
Când măndel, n-o să-i mai scrie.

De riscă o imprudență
N-o să-i mai spun,excelență

Nu vezi, că ne dispar confrații
Și nu e pentru prima oară,
Visăm in fiecare seară
Același tren, aceeași gară.
Filip Tănase.
Pe soldatul ăla rus
Ridicat atât de sus,
L-au mutat a doua oară,
Insă, nu l-au scos din țară.
G. Zarafu.
Soluție propusă.

Maestre, eu te știu stilat,
Dar drama cu acest soldat
Nu mai e-n vogă-n Răsărit
Ca și acolo-i asfințit.

Ca să scăpăm ușor de el
Un lucru e mai nimerit,
E prea sordid și vai de el
Mai bine-l dăm noi la topit.

Avem noi rromii, meșteri mari
Vestiții noștrii căldărari,
Ce scot din soldatul rus
O poală de parai in plus.


.