Ogar fugar, adulmecând prin vise,
Rămas în pas, heraldic, sunt oprit.
Tot așteptând o vrajă dintr-un rit,
Să rupă nemișcarea cu ucise
Ofrande sângerânde, pe granit,
Speranța o hrănesc ca și Ulise.

Sub pulbere de lacrimi, ca sub rouă,
Simt cântece de muguri pe sub tors.
Privirea, dinspre oameni, am întors,
Învăluind în puf de păsări, ouă
De șarpe, ce otrva cald și-a stors,
Pe sânul ce-ncălzea un vis în două.

Poate-ai să vi, ca și Euridice,
Călcând pe pașii mei, ciopliți în dor,
Și poate-n cerc, vei vrea, cocor,
În zbor rotund, iubirii, două spice
Să-i pui sub aripi ca să se ridice
Peste covor de nor, în alt decor.

Blestem și legământ dinspre tăcere,
Cocoașă fără sens pe umeri port.
Tu nașa unei nopți, în care mort
Rămân, sperând la înc-o înviere,
Aprinde-mi farul, să ajung în port,
Să pot să port tăcerile din sfere.