Singur
În interiorul minții mele
Prin întunericul desăvârșit
Al gândurilor oarbe
Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci
Ai prejudecăților născute
Din haosul gândirii
Încerc să-mi găsesc acel motiv
De liniște
Care să pună puțină ordine
În sentimentele apărute de nicăieri
Și care, parcă văd că se vor duce
Acolo de unde au venit

Și pentru că singuratatea mă împinge
La acte necugetate
Îmi pun pe umeri și-mi înghesui
În cap, în interiorul minții mele
Sentimente la întâmplare
Ca să nu mai fiu atât de singur

Nu știu cât de mult voi reuși să le țin
Prin mine
Și nici cu ce am să le hrănesc
Dar vreau să profit de ele cât pot de mult
Să fac un pic de lumină, aici, în
Mintea mea
Și poate așa, cu o scânteie, să reușesc
Să-i văd și cele mai ascunse cotloane,
Să încep să le populez cu imagini
Cât de cât, reale

Și, ca să fiu sigur că am șanse de izbândă,
Am să încep cu imaginea
Ta.