Să tragem linia și să adunăm
Începând cu ce-a fost mai bun:
Un pic de fericire
Când te-am ținut de mână prima oară
O beție cruntă când m-ai privit în ochi,
Cu adevărat,
Nu ca până atunci
O amețeală mare după primul sărut,
Doamne, ce scurt a fost…
Și o lacrimă de bine ai venit
În Paradis
Acolo unde n-am mai fost niciodată

Adio, realitate, căci cine- a mai văzut
Așa atingere a sânului stâng
Deasupra inimii,
Mângâierea diafană a coapselor
Infinite
Nopțile atât de albe și zilele
Atât de scurte
Și așa mai departe…

Simțurile toate au paralizat
Când te-ai instalat, cu bagaj cu tot
În capul meu
Și-ai pus stăpânire pe tot ce mișcă
Prin gânduri, prin priviri
Prin dorințe
Ce amorțeală plăcută!

Putem, oare, să cădem la o învoială
Să scădem din toate astea
Prima minciuna și să ne facem
Că nu a existat?
Pentru că, n-are rost să ne împiedicăm
În viață de lucruri mărunte.