**
în ultima vreme am impresia că în
spatele meu e o lumină mare care arde,
niciodată nu o văd când privesc peste umăr
e ca și cum aș
fi uitat becul aprins într-o cameră alăturată,
dar nu e nimic
**

vârful creionului s-a rupt iarăși pe hârtie

două candelabre mari
atârnă de tavanul crăpat
fiecare cu câte-o balerină
trântite ca într-un leagăn par îngeri muți

nopțile goale
se transformă în mărgele de sticlă
înfășurate în jurul mâinilor
unei păpuși de plastic fardată strident în obraji

scarabei albaștri
într-o lampă cu ulei colorat umplu decorul fad

afară urlă ploaia în pervaz
ar vrea să intre înăuntru
să se adăpostească de vremea asta împietrită
să-mi spună povești cu amanți ce se iubesc în cearceafuri umede

când toate acestea se termină
o iau de la început
în noaptea asta nu vreau să închid
ochii

iar dimineața
am să strâng roua în cerul palmei