l'ésotérique caché
iese din pământ și intră în inimile noastre
până când ploaia va avea influențe
negre de altfel, previzibile,
ca in scrierile lui Bacovia.
este doar o melodie, tristă, de altfel,
pilită la colțuri să nu ne putem răni cu ea,
caché,
căci marșul dur al libertății ne joacă feste
uneori.
dar totul este așa de previzibil
căci știi că o sa mori
și știi că n-ai să te-nțepi
în aripile vieții.
zâna măseluță nu va fi acolo,
camera va fi goală și lumina stinsă,
luminată de zâmbetul știrb
al unuia dintre noi care a fost
-fără doar și poate-
fără speranță.
ne vom trezi într-un final
într-o himeră, dar previzibilă,
al unuia dintre noi care va fi
poate mai știrb decât a fost demult.
și asta așa, ca o învățătură de minte
căci totul e previzibil, chiar și speranța
calmului dinaintea furtunei,
chiar și ea, moartă, ca și tine, pe un mâl.