râul acela de munte
era un ignorant absolut
străin de politici corecte de globalizare de
egalitatea în șanse
netulburat de căngi filosofice ori de linia frântă a bursei

vântul îi desfrunzea însingurarea
greierii nu-i puneau întrebări
piatra-l ducea pe brațe tăcută
iar soarele
îi era
pur și simplu
acolo
departe

îți putea dărui numai valul
să-ți iubească în tihnă piciorul
apoi scutecul dulce al ierbii
și-un câmp de margarete legănând amiaza-n calicii -
să ai cui să zâmbești
despre toate aceste nimicuri

înainte de a te lăsa miruit
cu săgeata mirării.