dinspre apus ultima zi în trup
își arată chipul fără trăsături
croind porți pentru lei femeia cântă
sublimă soprană a pustiului
buchetul unei mirese lucește
cu ochi de balaur

timpul mi se fărâmițează în palmă
animal sacrificat pe ritm de chimval
melci ai veșniciei îngerii
ca niște lințolii flutură pe cer
umbre ale erosului

făptura cu o mie de ochi
îmbracă șerpii în hedone
le hrănește cu patimă veninul
dincolo de zăvorul fântânii
preoții tămăduiesc vioara de suflet

strămoșii se fac scară
îmi ridică la cer tâmpla stângă
părăsite în trup cadânele caută atingerea
dervișul scormonește nisipul
după femurul profetului