Pe-un drum, si-un tel, ce nu sunt ale mele,
Impinsa sunt sa le accept pe toate,
Sa ma exprim, sa cresc aici, departe de stele,
Daca vreau cu-adevarat, orice se poate.

Pot sa ma invart in valtoarea altor ape line,
Decat cele din care m-am nascut,
Sa ma-nalt din radacini straine,
Sa-mi incheg trup din lutul prefacut.

Ma conformez pe deplin decorului admis,
Ating normele impuse clar, prejudecatile-nsusite,
Pe lumea asta reusesc usor, precis,
Inghesui intr-un colt aripile acum sfarsite.

Privesc viata ta si-a mea, incet ma detasez,
Te-nteleg, si pot sa ma comport ca tine,
La obiectele din jur, la materialisme, pot sa ma raportez.
Dar tu, tu poti sa fii ca mine?

In necunoscut, stingher invatatura persista,
Invat deja cum sa-mi cultiv aroganta struna.
Dar ce aroganta mai mare exista,
Decat sa te crezi, pentru lumea asta, mult prea buna?