eu cred că e vorba despre frunza de ficus
ori de perușul cel gaben cu pleoapă de cuarț
din pielița strugurelui ciugulind ciorchini asfințitul
nisipuri mișcătoare de sticlă prin oglinzi tescuind
ți se subțiase și umbra în osul de sepie al cuvântului
busuioc cu agheasmă și sfinți exilați din icoane tocite
pentru că vorbeau cu r graseiat o limbă necunoscută
mi se făcuse și frică așa dintr-o dată fusese cutremur
iar vântul se tot încăpățâna să răstoarne lumi sub umbrele
până când te-ai dus să-i dai de mâncare rotweiller-lui
din cușcă dumicații din inima ta înghesuită între zăbrele
nici măcar nu era din părinți campioni și m-a copleșit așa
o tristețe de moarte căci dintr-o dată deveniseși vulnerabil
am plecat atunci în căutarea câmpiei cu azalee să-mi fac din ea
jupoane colorate deși totuși e vorba despre frunza de ficus
iar eu umblu de obicei îmbrăcată în blugi