O priveliste morbida de oras
cu gandaci proteici sugand timp.
Ore scurse, ore alunecate pe strazi private
fete vinete cu ochi de melc mancat
merg pe strazi pustiite de umbre razlete,
plangand dupa lumina pierduta
printre clinuri de perdea prafuita.

Ploua! Si numai ploaia face spume
de bolnav epileptic si-un planset cronic,
maladiv, mi se prelinge pe fata.
Privesc in zare
printre picaturile de ploaie
dureri reci, franturi de ganduri franjurate
impacate cu sine si cu mine
imi trec prin inima ranita.
Totul nu e decat istorie de tampla obosita.