Risipitor, ca tot ce stă sub soare,
Þi-e tihna - tot mai prinsă în arsură -
Un zbor de ne-ncetată aventură,
Un vis în vis; o veșnică chemare.

De câte ori, încins de-alergătură,
În tine te revolți - o decantare
Blocată-ntre ieșire și intrare -
Miresele le uiți la cotitură.

Tendențios, atunci, constrâns de lege,
-De-o lumea ce te ziduie-n cofrete-
E dreptul tău să ceri să te Dezlege.

Dar, când îi simți chemarea de "Pecete",
E timpul copt, de a te reculege
Și de-a te răzbuna, scriind Sonete!