înainte să fii tu a fost umbra

o văzusem plină de ghimpi
topind peste zid smoală dulce
cu buzele în răzgândire
și fruntea-nchisă-n cerc

pe zidul din față păreai om
dar pe crâșma de-alături - o lacrimă
de bărbat obosit să-și mai care
cocoașa păcatelor în dinți

n-ai fost niciodată copia perfectă
a vreunui lucru

de-aceea stau aici după colț
sperând să răsari în curând
pun tâmpla pe asfalt și mă mint
că-ți aud clocotind mersul

dar umbrele nu se țin de
cuvânt niciodată

doar de pereți - să nu cadă