Incantație pentru dezinhibare


În lumea asta văd că sînt,
cînd nu-i la mine-acasă lumea,
ca o biserică străveche
în mijloc de metropolă.


umbrele rîzînd au raze atîrnate
printre dinți
și caută în noapte oamenii
lîngă care să se plimbe
prin oraș…


ei stau lîngă vitrine,
prin baruri
și prin vorbe.


puiul de moarte
nu s-a născut încă
în brațul meu
care se joacă ascuns
cu aceste imagini
prinzîndu-le de ceafă…


pe buzele femeii frumoase
care trece prin orașul cald
fluturii au descărcat de pe aripi
toată atingerea din culorile serii.


și buzele bat în mine
precum acela rătăcit în timp,
care vine să bată timid
în porțile clipei.


imaginea unui om este ca și imaginea
fiecărei zile,
sarea și plînsul se pierd
la începuturile ochiului
și ale luminii.