Vrajit de emotia pletelor marii,
unde anul trecut ti-ai uitat iubirea
calc pe valuri,cu inima loc de adunat soarele,
tu-mi zambesti din aripa unui albatros ratacit,
scoicile ne ingit gandurile,marea adie
cu frunzarisul ei de valuri lasate departe.
Umple-mi bratele cu alge din inima ta
sa mai pot inota o vreme in marea cea calda,
unde ti-ai inmuiat deunazi amintirile,
sa pot culege din val in val fostele tale iubiri
si stropindu-le cu lacrimi de albatros
sa te reculeg intreaga,stea de mare firava.
Si-apoi mangaiati de bratele noptii
sa ratacim pe tarmul ademenind valuri,
sfintiti de taina,alunecand pe-o raza...
inlantuiti cu iubirea ce ne sopteste o fraza:
copii de roua ai mirabilei salasluiri abisale
va mai astept pe tarmurile mele-nalte,
iar cand veniti cutremurati de fericiri alene
sa-mi saditi o floare,in nisip,la tarm de mare
din a sufletului miscator mister
ce va saruta cu extaz si culoare!