Azi nu ti-am dedicat nici un vers
si ma simt golit de ramurile de laur,
ma cuprind fantasme de diamant,
si mi-a impietrit gandul
ce ma ridica catre tine.
Azi nu am chemat poezia
si apele au crescut cu sloiuri,
norii au plans peste campuri
in a lor impasibila goana.
Azi am uitat muza dupa o carte
si repezi rataciri mi-au inundat
strofele adunate pentru tine
intr-un ghemotoc de cuvinte neclare...
Azi mi-am amintit de zambetul tau,
pierdut la mine,intr-un colt de tablou
si am renascut catre arta,
mi s-a deschis frumos o inalta poarta
si-au aparut ingerii trimisi de tine
sa ma vegheze,sa ma fascineze...
Am deschis ochii si cristale de gand s-au arcuit intr-o poezie,
luminiscente de suflet au napadit pe
varful penitei mele si
te-am regasit oblojindu-mi cautarile,
inspirandu-mi sensurile ratacite prin neant.
Acum s-a lasat farmecul,
stropi de lumina coloreaza comoara
din inima ta sidefie iar tu...
esti o intreaga galaxie
de pasi perduti prin mine,
de farmece lasate de bunici,
de zambete din ciresi,
de maslini parguind pace,
de pace nascand iubire,
flacara din fericire
si tot ce izbucnirea navalnica dintre
doua suflete pot sa nasca intru frumusete!