Ti-ar place, toti barbatii in patul tau sa vina,
Femeie desucheata, punct negru in lumina;
Iar dintii, spre-a-i pastrare acestui joc turbat
O inima, sa roada, pe zi, te-ai ajgajat.

Ferestre de dughene par ochii tai in ceata
Si-arzand, ca lampadare, la sarbatori in piata,
Se folosesc obraznic de-o forta de-mprumut,
Caci legea frumusetii nicicand n-au cunoscut.

Masina oarba, surda, prea mesterea la crime,
Tu, care-ai supt de sange atata omenire
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, sa vezi
Ca-n mii de-oglinzi, puterea de diavol ti-o pierzi?

Pacate mari, pe care le-ai savarsit cu faima,
Nicicand nu te facura sa dai-napoi cu spaima,
Vazand cum ca natura, mareata-n gand ascuns,
Sa plamadeasca-un geniu, din tine, a ajuns?

-Din tine, desfranato, regina-n preacurvie?

O, splendida mocirla! Cereasca marsavie.