Stii, omule nou, ieri am plecat cu inchipuirea
peste intinderile tale de pamant si viata ;
nu credeam ca femeia ta e masina de gatit cu petrol
si ca-ti innozi sireturile cu aparatul in fiecare dimineata.

Am fost foarte mirat cand ti-am citit numele cu " dublu-ve "
si cand am vazut vastele tale abatoare de tinichea,
unde tai cu eroism si dezinvoltura
tot ce-ti trebuie pentru burta si gloria ta.

Eu iti spun ca stiu sa fac versuri,
tu iti incretesti fruntea de musama bronzata,
imi demonstrezi ca elevatorul asta reprezinta una suta mii brate omenesti
si cugeti cordial ca poezia este iremediabil demodata.

Mi-arati apoi cirezile tale enorme -
boii tai au coarne frumoase, privirile calme si narile moi,
e cu neputinta sa crezi ca functioneaza cu benzina
si ca se razboiesc si ei ca toata lumea si ca noi.

Vezi, omule nou, ai dreptate sa razi de mine -
vagoanele tale de grau inconjuara globul de " atatea " ori,
Fordul tau are multi cai-putere
si din varful celor 300 de etaje tie nu-ti vine niciodata sa zbori.

Tu esti simplu, si mare, si practic, si util, ca Majestatea Sa Carbunele,
omule nou - cap de nuca ! -
in creierul meu se invarte o America intreaga de ganduri
si eu inca mai stau cateodata de vorba cu o uluca …