Ca un copac cu crengile moarte,
Iti faci umbra propriei soarte.
Doar ploaia solara are puterea,
Cu adevar sa-ti hraneasca radacinile toate.

Cazi prada indoielii cu fiecare miracol,
Pacat, inchinaciune,fara raspuns oracol,
Nu stii, esti prea aproape si prea mic sa vezi
Un figurant fara voie in inutil spectacol.

Ti-e frica, nu poti sa faci saltul,
Esti singur, astepti, ai nevoie de altul.
Dincolo de abis e cunoasterea, dar
Puterea e la tine sa depasesti neantul.

Crezi doar ce vezi,dar si ochiul insala,
Ridicol iti pari cand cazi in greseala,
Intre dureri si placeri te simti mai uman,
Osciland perpetuu intre curaj si sovaiala.

Cu vointa de fier te supui la dogme,
Mutilant te-ncadrezi in tipare si norme,
Umil, practici virtuti spirituale cand,
Habotnic ca apa iei diferite forme.

Asculti trecutul si el te invata,
Ani se aduna, margele pe ata,
In ochii lumii esti inger sau demon dupa cum,
Credinta si indoiala ies pe rand in fata.