Asteapta-ma, iubire,
pe baricada mortii,
unde nedumerita
am sa iti plang in brate;

am sa iti torn din mine
destainuiri batrane,
cand timpul va fi vested
si-ascuns in somn de melci.

Ma vei lua in brate
si-mi vei turna in palme
o harta picurata--
copilarii diforme;

am sa iti musc rebela
din lapte, din cuvinte;
nu voi mai fi flamanda,
nu voi mai fi nici blanda.

Am sa iti fur din sange,
am sa te plang frumoasa,
nu am sa uit din tine
viata si rabdare.

Iti cant despre orase,
despre copii in fase,
despre copii din umbra,
despre o vreme sumbra.

Alung din mine urlet
si haina si uimire,
si ma golesc de fire,
si ma ingrop in cer.

In fiecare clipa
isi plange moartea-n mine,
caci am inchis-o-n viduri
de cochilii de melci.

Deschide mana sortii
si-ntoarce-o inspre mine,
si da-mi, victorioasa,
un steag de alb si mame.

Iubire, cazi in tample,
in piepturi si in oase,
in inchisori, registre
de moarte si uitare.

Re-naste-te, copiii
te-asteapta intre case
sa-i mangai, dor de san,
in ploi de primavara.