Lacrima se desfacu pasare
sa guste zborul
din care poetii zidesc
templele raului soare,
ca o chemare din care
iubirea respira prin fluturi
si zimti de vapaie,
putin mai departe,
timpul , cersetor
de viata si dor
plangea lipsa ta
si, destramandu-se ritm
ma-neca langa inima
cu gust de cicoare regala,
acum, linistea ne mangaie
printre ziduri de nori
si-s aprinse rugile
din flacari de patimi
pentru topirea finala
in cascadele dezlipirii
din ceara, picur iubirii
eliptic incrucisata prin noi
din miezuri de raze egale,
ne curg sensurile albastre
in ultimele glastre
pastrate neatinse
de ceturile senine
lacrima inaltata odata
ne simte prin cer fara pata
si ne cad ingeri pe rani,
acolo unde s-au zidit amintirile ...