poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Balada refuzatului NA UN DA - în epură ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-18 | |
Mereu am considerat că orice lucru din lumea asta își are farmecul lui. Am vrut să încerc chiar eu acest fapt și am ales o piatră. Nu era mare. Nici mică. Era o piatră oarecare ce lenevea langă o bordură. Am luat piatra în mână și am privit-o. Era interesantă. Soarele o mângâia și ea strălucea recunoscător. Am întors-o pe toate părțile și avea multe muchii și colțuri. Nu era o piatră slefuită, nu era frumos colorată, ba chiar era zgâriată într-o parte de la prea mult jucat șotron cu ea. Am privit-o pentru câtva timp, până când am realizat că o simțeam vie în palmă. Credeam că pietrele sunt reci, monotone și lipsite de interes pentru mine...acum știu că orice prinde viață cu ajutorul nostru.
Am lăsat-o pe trotuar. Cineva a trecut. A împins-o cu piciorul. Un copil a aruncat-o în stradă. Va veni o mașina și o va crăpa. Și acum, după ce i-am dat eu viață, o va durea. Mai bine o lăsam așa cum era ea...nu cunoștea durerea, nu cunoștea nimic...acum îmi pare rău...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate