Am privit spre o stea... Iar acea stea a inceput sa pilpie timida. Mi-am dat seama ca biata steluta pilpie in ritmul batailor inimii mele. La inceput am crezut ca face asta pentru a-mi multumi ca din tot cerul o alesesem pe ea drept priveliste. Insa, apoi, mi-am dat seama de adevar. Hotomana! Nu eu o alesesem pe ea, din puzderia de stele care atarnau deasupra mea, ci ea ma alesese pe mine. EA imi atrasese privirile de la inceput. EA incepuse sa pilpie in ritm cu inima mea, pentru a ma fascina si mai mult, pentru a ma impiedica sa privesc in alta parte... Caci EA era STEAUA MEA. DA! Am si eu o STEA! Si este doar A MEA, nu trebuie sa o impart cu nimeni... Pot sa-mi imbat privirea cu ea in orice noapte si oricat de mult as dori... Pentru ca nimeni si nimic nu poate sa-mi ia acest drept, dreptul de A VISA...