Rotund galop, puzderie de umbre, neam calare venit cu mine in gand, peste linistea verde... si eu, hotar de razboi fara sens... Intrebare dureroasa... De ce Doamne, in iubire incape atata puhoi de ura?
De ce m-ati oprit din drum? De ce mi-ati dat numele iubirii, de ce aveti sabii si topare pentru florile sufletului meu?
De ce nu-i loc de-un prunc, de un cantec de leagan...de ce nu e loc de aripa unui impreuna pana la capatul capaturilor? De ce ma loviti, tocmai voi care mi-ati dat viata cu ura prejudecatilor voastre fara sens?
De ce nu vedeti ca eu - cea aflata pe muchia subtire a hotarului de iubire sunt locuitoarea Paradisului pierdut?
De ce va place iadul marului taiat in doua? de ce nu va e teama de mania lui Dumnezeu atunci cand tragandu-ma de maini ma despivcati in doua? Cum veti mai ajunge in Paradis? Ce ieratre mai asteptati daca voi rupeti iubirea ce sunt in doua?