Oamenii mari, cei care nu pot avea copii se duc prin orfelinate si-si iau cate un copil, doi de suflet...Oamenii mici, copiii cei fără părinti nu prea au unde să se ducă să-si infieze un parinte, sau chir doi asa cum isi doresc...
Rudele ti le dă Dumnezeu... Dar dacă o dată date - rudele astea numite mamă si tată o iau razna si se duc care incotro, si rămai singur pe-un țărm de singurătate? Ce faci?
Tu, copil fiind, incotro s-o iei? N-ai discernamant, n-ai de nici unele... sufleteste vorbind... Si fără de iubire, fără rudele alea date de Dumnezeu, rămai ca un pui de cuc in cuibul vieții...
Si-i greu, s-o iei pieptis... si nu-s orfelinate de parinti care asteapta sa-i iei acasă... Sunt niste azile de bătrani... dar cine te poate ajuta sa infiezi măcar un bunic? Un bunic sau o bunică dintre acei bunici orfani de copii?
Rudele ti le dă Dumnezeu... Da ce faci cand rudele astea o iau razna si te lasă de izbeliste pe un țărm de singurătate? Ce faci?