M-ai pierdut?


Poate... Dar stii, dragostea mea pentru tine a inceput candva foarte demult si cred ca s-a decis sa ramana acolo... acolo unde nu exista lanterne ci faclii cu miros de brad, acolo unde nu exista metrou ci doar pasul usor, plin de speranta , pipaind nisipul unei carari prea lungi ... Acolo unde nu sunt telefoane dar exista priviri si zambete albastre, unde ploaia nu aduce teama si umbrele tepoase ci doar curcubeu parfumat...
Eu sunt tot acolo, impletind o pelerina pentru umerii tai arsi de vant...Tu ai plecat, te-ai strecurat printre limbile ceasului si ...stiu ca ai vrut sa ma iei si pe mine, numai ca eu nu pot calatori...mi-e frica de timp si de nisipul din clepsidra prin care ai trecut tu...
Nu ma mai cauta...trimite-ti visele intr-o calatorie, am sa
le-astept , sa le sarut, sa le trimit la tine implinite - doar stii prea bine ca in fiecare an gasesti cate un trifoi cu patru foi...doar cine crezi ca a inventat a patra frunza?!Eu... pentru tine!
Si stii ceva? Cand vezi curcubeul, gandeste-te la mine. Eu am sa stiu, am sa imi pun rochia albastra, am sa m-asez pe marginea lacului... si am sa las sa cada doua lacrimi pe apa calma ... tu sa inchizi umbrela si sa le prinzi in palma...