poezia mea suna la cap
cum vrea si discipolul

si nu ascult cum luna se joaca
in parul nostru
in patemi e imprejur
0 boare de stele.

cum te cuprind si te revarsa
steaua aceasta e de nevasta

iubeste-o si cint-o de nevazuta
pe valea unde-am intrat e altceva

uimeste-ma prietene cu un cint
cu o boare de dimineata
s-oi pleca de unde-m venit
si de unde m-au facut

jale si dor de la amor
umanii au intrat in crisma.

vederea e schimbata invers
asa vad ei ce nu stiu
versul acesta pustiu
ce nu se-ntelege.

rimbaud si verlaine
impreunati impreuna
spun ca nu e bine...

hai ca nu-i cred
uite cum rasare soarele

dis-de dimineata ce ceata
in vers am fost singur
toata seara si am ris

de lume.


nu ma opresc aici
cum se stie
e prea putin
e prea mult

in veacuri
fratii mei karamazovi
ucigasi de oameni

umani cu frati smerdekovi
va iubesc.

cum pot sa termin aceasta
poveste fara vin?!

cu tatal meu impreuna
am cules ci doar el cinta
eu am baut si am scris.