Cu dor și jale, vă scriu peste timp, domnule profesor de matematici Constantin Fediuc

Abia azi, după mai bine de 30 de ani, înțeleg de ce vă iubeam atăt de mult și eu, și toate generațiile de elevi ce v-am trecut prin "mână"... Prin natura profesiei, mă întâlnesc zilnic,cu o mulțime de cărți editate de profesori doctori în diferite științe exacte. Mă îngrozesc dumicând un soi de limbă română fără de nici un dumnezeu... și mi se face dor, un dor cumplit de orele dv., ore în care matematica, uneori și fizica - mie, zăpăcita poeziei și a ștințelor biologice, mi se păreau a fi căzute din rai... Dv. știați limba română, dv. știați că informația trebuie transmisă elevilor într-un limbaj clar, accesibil și, în același timp corect din punct de vedere gramatical.
Îl mai țineți minte pe Ivașcu, băiatul înalt și plin de coșuri ce rezolva cu satisfacție orice exerciții pe care i le încredințați? Și ce mut era, și cum îl dojeneați încurajându-l să vorbească, să explice clasei ce a înșirat pe tablele acelea de sticlă neagră... Și el cu nenorocita aia de notă cinci de la limba română, trasă de păr, doar că nu plângea când il amenințați că-i veți pune trei daca nu are și vorbe explicite pentru toate cifrele acelea... E profesor de matematici de aproape douăzecisiciici de ani... și vorbește, domnule profesor, și nu mai face dezacordurile alea de care râdeați, tocmai pentru a-l determina să se autodepășeașcă... El a avut noroc, ca de fapt noi toți, ce am avut șansa de a vă avea profesor, știm să vorbim, și cât de cât, nici matematica nu ne-a rămas o necunoscută...
Mă uit la cărțile acestor pretențioși oameni, oameni cu titluri academice și înțeleg că lor - nu le-a trebuit limba română, că și-au făcut studiile neținând cont că o dată ajunși la catedră, vor trebui să și expună ceea ce au învățat - elevilor lor, studenților lor... Bieții copii, bieții tineri... nu-i de mirare că nu înțeleg nimic din aceste numeroase cărți pe care la rândul lor trebuie să le studieze spre a le expune și ei, mai târziu, altora... Și, domnule profesor, dv. nu mai sunteți la catedră să le spuneți viitorilor profesori, că este bună și necesară limba română, mai nou, chiar și o limbă străină pentru a fi un profesor de calitate...
Se fac reforme peste reforme în învățământul acestui tulbure prezent, și din nefericire cărțile ce ajung în mâinile copiilor, ale tinerilor sunt scrise sub orice critică, într-un limbaj greoi, neclar, cu o mulțime de greșeli de exprimare, cărți copiate din alte cărți, nici măcar copiate ca lumea... (nefericiții foști elevi, profesori azi - ce nici măcar să copie nu știau).
Și mi-e dor, un dor cumplit de un viitor în care elevilor să li se spună că e nevoie și de limba română, și de limbi străine - chiar dacă sunt talentați în domeniul științelor exacte... findcă dacă nu știi să comunici și altora ceea ce ai acumulat prin studiu, binele pe care ar trebui să-l faci devine un fel de boală, și în loc să deschizi spre cunoaștere mințile unor copii, nu faci altceva decât să-i îndepărtezi, să li se pară că aceste științe sunt "grele", "nașpa", inaccesibile...