îmi surâde ideea de a fi în picături de fericire plângând
astenia unor cvasi critici, lașa părere de rău pândește timide încercări ce se vor a fi maestre, toamna îngroapă
neputința unor alcoolici plăpânzi ce se cred noi luceferi.
Îmi poartă noroc minusculele mele picături de fericiri
sunt atât de impudic cu acestea uneori încât mă sperii
doar de... , de Tine Doamne,...de mine uneori, dar de false
păreri...e o opinie...de nu o respect...e cădere-n neant
un picur de ferice lacrimă urmată de-un surâs de viitoare mamă
anină aripi de umerii mei chiar de mă apropii mai des de stele
nu umbresc lume cu nori...iubesc toate cele...atacurile desfid și ignor prin picurii fericirii mele pe cei ca sar la tine ...
dar noi, lume străină, unii lupi care urlă nopți cu luna plină
facem sa se deprindă generos rima de orice idiot care are
apucături de mafiot peste țară și limbă necomună...uitată
mojicie...arta , sensibilitatea ,tradarea, viclenia or atacul
subtilități de vulpe...Frate!...e genial bataia pe la spate
Mi-ar prinde bine acum un pic de picaturi de fericire...atât cât să îmbăt un munte vecin, o delicată doamnă sau să lepăd pielea mea veche precum un înțelept șarpe...