nu știu cum face... că mă trezește dimineața, fără să fie lângă mine! și-aștept să mă sărute, să mă mângâie! dar nu se poate... sunt prea mulți kilometri între noi! și, din sfoara zâmbetului, îmi semnez și-acest răsărit de soare! și-această zi începe tot cu o privire în oglinda inimii, ca să găsesc speranța! ea seamănă cu roua sufletului! urcă un munte de lacrimi! este picătura care vrea să coloreze cerul, ca și cum albastrul ei... ar fi cel mai frumos!
bună dimineața, iubire! da, te iubesc, guriță! și te aud... și te văd... și te îmbrățișez! acesta este timpul nostru, el crește într-o lume paralelă! suntem dulcea pereche paranormală! acesta este viitorul nostru, el crește într-o clipă sublimă! suntem autorii unui roman de dragoste! el nu se va termina niciodată, pentru că noi știm să-L bucurăm pe Dumnezeu... suntem hotărâți să dăinuim... ca Editura Vremea!

4 mai 2009, 07:27