pun laolaltă pământuri
ceasuri întregi
mâini de copil căutând
umbra ori zarva
uitată plină
de vietăți
ridicare spre înalt

***

arată-mi cu mâna
ca pentru pâine
vreau să privesc
plumbul
tremur îngust lăsat zborului
și roșul pictat
peste care foamea
doar ochi
împlinindu-se

***

câteva dungi albe
pe unghie
un fel de icoană
mai mică
drumul

***

scheletul tras
până în mijlocul frunții
parapet de lemn

***