Exista acele cuvinte anume alese ce pot să-ți strângă pumnii și ochii, să te facă să-ți dai tot aerul din piept și să devii tot mai mic până nu te mai vezi deloc... asta până când începi să te păcălești pe tine însuți, să te faci să crezi că nu mai exiști, că ai dispărut.


Atunci se face liniște brusc, nu te mai gândești la nimic, le uiți pe toate și uiți de toate - devii moale, ca un copil mic, mic de tot și ușor ca un fir de nisip.

Și adormi plângând în șoaptă și în gând, acum, ca și-alte dăți, ca și până acum.