Ca să ai ce face cu viata îți trebuie un țel./Altminteri, "viața te trăiește pe tine", nu invers./ Când eram copil, țelul meu era sfârșitul zilei cu filmul de la t.v../ Dacă mă-ntreba cineva ce-mi place cel mai mult să fac, spuneam: rebus, desen, o discuție stimulatorie pe diverse teme, mai ales despre lume și viață; o cafea, o țigară.

/Dupa o altă perioadă, mă întrebam singură ce-mi place. Singurul care-mi plăcea era somnul.
Indiferent de starea în care eram.
Și construiam castele înainte să ațipesc./ Acum,la jumatate de secol, oare ce-mi place? Ce a mai rămas?/ Când ai un țel, te lupți să-l obții. După ce-l obții, găsești alt țel pentru care te lupți./ Dar dacă nu te lupți?
Dai vina pe destin?/ Oare nu toată lumea se luptă într-un fel sau altul?/

Am văzut un schimb de replici într-un film: "Tu ce ești?"/"Sunt un supraviețuitor."/"Doar atât?"/"Da.Dar habar n-ai ce muncă implică!".

Deci, eu, aia fără țel, -sau am? -ce sunt?/ O supravietuițoare?/ "Supra"-vine de undeva de la supranatural, suprafrumos... E un fel de superlativ./ Sau în comparație cu viețuitoarele(inferioare) și fără grai. Articulat./ De ce nu sunt o viețuitoare pur și simplu?!/ Da.Între noi, oamenii, sunt o supra-viețuitoare./În ansamblu însă.../
Zi tu ceva!