acolo din gaura aia de lemn curge universul peste circuitele tale cărnoase
în dimineața asta verzuie cineva se scurge din găuri găuri de cuvinte
ieșirea a plecat fără mine am rămas acolo congestionată cu botul umfllat de
cariile unei inutile măsele de minte cine minte?
eu sau tu cu barba aia de copil tâmpit te-am dibuit să ști
te cânt ca pe un pian dezacordat scoală-te și
pune-ți pantalonii ăia strâmți și decolorați pe care
i-ai etalat la început cu î mic și anorexic te iau ca pe un
laxativ în fiecare seară și virginele sinucigașe se adună la fereastră
ca să ne asculte cum bâlbâim săruturi brute te-am invadat ca un cancer
colcăi ca un vierme în mâinile tale scrâșnetul asurzitor de buze sparte
motivele călduțe de pe noptieră le-am adunat ca pe unghii
proaspăt tăiate și le-am ascuns sub covor
ridică-te ia-ți chitara și pleacă