Academia de sticlă albastră a anilor trecuți fără vreun rost
neglijabil/
E toată în buzele tale de boabab și de rodie
arsă în iubiri absurde/
eu pe aici nu am murit de mult, singur
și (râzi...)inenarabil/
adorm,adulmec dragostea și tandru, desigur o sugrum, prin umbra ta cu năluciri rotunde