|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ sora
■ Post scriptum
■ o persoană din È™ase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Umbletul lor personale [ ] posibil, un inceput de ceva
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marinescu Victor [Lican Tropp ]
2007-07-19
| |
În ochii înghesuiți, nici lumina nu poate pătrunde. Într-o zi unul dintre ei s-a ridicat și a plecat. S-au adunat ca niște licurici din întuneric și l-au privit îndepărtându-se. Palmele lor albe ca uleiul de cașalot poartă urme de clipe zimțuite. În urmă niște roți mari se lovesc de vânt, apoi toți au înțeles și l-au urmat. Uitați, fluturii păstrează forma ceasurilor. Decojesc timpul până la nimic.
|
|
|
|