poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7038 .



Florian Silișteanu - \"omul fără domiciliu\"
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Madim ]

2006-03-11  |     | 



Noi îl cunoaștem pe Florian Silișteanu, fiecare îl cunoaște așa cum a apucat să-l vadă, când vesel când trist, când vorbăreț când îngândurat. Eu l-am văzut în mai toate aceste ipostaze. L-am cunoscut la “Nunta de semne”, nunta lui cu poezia, așa cum bine a afirmat cineva la momentul respectiv. M-am apucat să scriu câteva cuvinte despre Florian Stoian Silișteanu pentru că am citit azi un articol despre el în cunoscuta publicație Curierul zilei, articol semnat de Marin Ioniță venerabil om de litere, scriitor român membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesor și prozator de excepție. Cu siguranță nu este nici prima și nici ultima publicație unde numele poetului Florian Siliștenu va fi la loc de cinste. Ceea ce m-a șocat este titlul acestui articol - “Omul fără domiciliu”. Acest om catalogat drept “fără domiciliu” locuiește de câțiva ani aici, pe strada poezie.ro nr. 3944 .

Image hosting by Photobucket

“Dacă Sile ar fi legat de mîini și i-ar fi buzele lipite cu plasture, adică n-ar putea nici să scrie, nici să pronunțe, i-ar țîșni poezia prin porii pielii. Toată ființa lui îi este îmbibată cu poezie pînă în măduva oaselor, pînă în protoplasma ultimei celule, pînă în vîrful unghiilor și pînă la rădăcina părului. Și, dacă nu emite, moare! El este poetul absolut original, fie și numai pentru simplul motiv că habar nu are de ceea ce s-a scris pînă la el, dar nu este exclus să aibă urmași, așa cum are nenumărați admiratori. Chiar de pe acum, a pătruns în sfera cercurilor de elită, dacă ne gîndim, de pildă, că, în diferite împrejurări, stă umăr la umăr chiar cu președintele celui mai înalt for cultural în această țară, care este Academia Română, și - culmea! - se bucură de atenția universitarului Eugen Simion. El, care nu și-a terminat nici măcar studiile liceale! Nu știe ce înseamnă cuvintele sintaxă, stilistică, semantică, semiotică, gerunziu și participiu, topică, iambi, trohei și dactile, dar textele sale pot servi
ca excelent material didactic pentru analize gramaticale și stilistice elevilor și studenților.
Poetul, care nu ține de nici un curent literar și care nu-i este dator influenței nimănui, își trăiește viața ca un personaj literar de excepție. Neacordat în nici o realitate, mînat de dorul de ducă, sedus de spectacolul vieții pînă la hipnoză, parcă ar fi blestemat să vînture lumea din hotar în hotar. Trubadur modern, din curțile miracolelor pînă la curțile regale, a înlocuit șaua calului cu roata volanului. În rest, ca toți menestreii de altă- dată, bătut de soare, de frig și de ploi, mai mult înfometat și în¬setat decît pus în capul mesei ca un oaspete de onoare și încărcat cu daruri...
Tot căutîndu-se pe sine și neprinzîndu-se din urmă, a ajuns și la curtea regelui romilor de pretutindeni, din palatul de la Costești. Care avea nevoie de un cronicar al domniei-sale și de un purtător de cuvînt. Plătit regește, edita și un ziar pentru etnia neagră. Deșerta pahare și se trăgea de brăcinar cu prințul moștenitor, dar, sumețindu-se prea sus, a devenit persoana non grata. Se prea poate să fi tras cu coada ochiului spre prințesele cu aurul în păr și cu călcîiele de aramă, și așa ceva nu se iartă ...
Aruncat din nou pe drumuri, nu-și face probleme. Reporterul frenetic de la „Sfîrcul nopții“ a fost dat afară de nenumărate ori din redacțiile Curierului zilei, Argeșului și ale altor publicații, și tot de atîtea ori, reprimit.
Însă, de data aceasta, după o încercare eșuată la Sibiu, Sile al nostru s-a ajuns patron, acționar unic, director, redactor - șef, senior editorial, șeful compartimentului de relații cu publicul și celui de difuzare al unei publicații pe care singur o scrie, dar pe care nici el nu o citește de la cap la coadă, cu un tiraj de buzunar, distribuită din mînă, care nu-și scoate din vînzare nici măcar banii pentru consumul de energie al singurului bec spînzurat de tavanul redacției pitulate într-un gang. În timpul acesta, patronul umblă cu snopul de știri pe la alte ziare, pe care le oferă la 25.000 de lei bucata, preț negociabil.
Dar nu este omul care să moară de foame. Are un dar neobișnuit să scoată bani și din piatră seacă. Uite-așa, cu șoșele și momele, a reușit să dezlege pînă și baierele inimii și ale pungii Episcopului de Argeș și Muscel, PS Argatu Calinic.
Mascul de excepție prin înfățișare, dorință și putință, profită pînă la exces de asemenea calități și reușește pe deplin. Dacă l-ar fi cunoscut scriitorul utopic Swift, l-ar fi făcut armăsar de prăsilă în Þara Cailor, în care a ajuns Guliver. Pînă una-alta, el rămîne în acest rol în herghelia femeilor neconsolate.
Dacă ar avea mai multă încredere în el Serviciile Secrete, ar putea fi, pînă la un punct, un excelent ofițer, care lucrează sub acoperire. Și punctul acela ar fi momentul cînd el n-ar mai suporta nici un fel de ordine, de disciplină, de supunere la niște reguli obligatorii.
Ca și cum ar trăi într-o șatră de țigani nomazi, este singurul cetățean din Pitești cu un act de identitate pe care scrie „fără domiciliu“. Aflat mereu în mișcare, dacă l-ar căuta moartea, nu ar avea cum să-l găsească. Probabil că de aceea nu i se văd pe chip urmele anilor care au trecut, în ultimele două decenii.
Bufon fără zurgălăi, poate oricînd să interpreteze magistral și un rol de prinț. Se răsfață cu elogiile pe care și le stimulează și ațipește în propriile cîntece de leagăn. Ca să se trezească din vis în alt vis, prin care trece la fel de amețit, pentru că a rămas fără luciditate chiar mai înainte de a-și fi pierdut castitatea.

Circulînd fără permis de conducere, cînd îl opresc polițiștii se legitimează cu cîte o carte de-a lui, pe care scrie la repezeală un autograf. Ceea ce mi se pare de-a dreptul simbolic. La ce i-ar mai trebui permis de conducere, dacă poezia îi ridică toate barierele din cale? De ce i-ar mai trebui domiciliu, dacă îl așteaptă un loc în istoria literaturii, într-un capitol pe care să-l inaugureze și care să-i poarte în întregime amprenta? “ (Marin Ioniță)

Eu, sincer, aș vrea să se simtă aici ca acasă, prima casă unde își poate lăsa liniștit toate gândurile și unde poate porni pe drumurile sale. Drumul poeziei lui să înceapă cu noi, cititorii și susținătorii lui. Căutătorul, cum singur își spune, este de fapt, călătorul, călătorul spre frumos, spre inima oamenilor, a iubitorilor de poezie.
Cu ceva timp în urmă, publicația “Mesagerul Oteniei” (anul IX, nr. 136/2004), din Craiova, a publicat un articol cu privire la volumul de poezii “Nunta de semne”, articol semnat de cunoscutul profesor Adrian Porcescu.

Image hosting by Photobucket

Articolul începe cu fireasca întrebare – “Cine este Florian Silișteanu?”
“Ne-o spune Adam Puslojik: - Mai bine zis, nici el nu știe pe ce lume se află. Þine la libertate, artă, patrie, ar dori foarte mult să devină poet măcar simpatizat. Dacă țipi la el, imediat îi vine dorul să zboare. De câteva luni, poate și de câțiva ani, el scrie poeme pentru volumul “Nunta de semne”. Titlul sună poetic, pur sonor. Este plin de surprize în gândire. La el problema inspirației este ieșită din calea normală!” Intervine Mircea Bârsilă: - Florian Silișteanu este o făptură hibridă. Jumătate copil, (cu ins curat) jumătate un păcătos însetat de viață. Un anarchist, (cu suflet de înger) un revoltat căruia i se prelungește copilăria prin câteva fire de om nestatornic, la fel ca bobul de argint viu. Atras de provocatoarea inconsistență a ideii, a semnificației și încrezător în capacitatea sa de a fi spontan, poetul se implică și în travaliul cu multe ocolișuri pe care îl cer “legile’ taxelor de factură elaborată. Poate că această nuntă a semnelor este chiar nunta lui Florian cu poezia. Casă de piatră! Să ascultăm și mărturisirea autorului : - Patria mea era nu demult un drum de lumnină pe care talpa piciorului meu îl săruta mai mereu. Patria mea era pe atunci numele mamei, al învățătorului. Acum patria mea este ca și atunci un drum de lumină. Pământul respiră prin țipătul metalic al știrilor de ultimă oră. Þăranii au rămas cu aceleași iluzii: Pământul, totdeauna pământul!
Pe ulița mare a satului, nebunul tuturor își numără banii. Un ban pentru pâine și un ban pentru mâine. Poate că nu sunt și nu vreau să fiu perfect. Poate că fericirea pe care o afișez cu nonșalanță ascunde tristeți provinciale. Nemărginit de profunde regrete, am trăit mai mereu pentru alții.”

Concluzia o trage Aurel Sibiceanu: “Eu cred că lucrarea de față este actul de naștere al poetului Florian Silișteanu”.

Ce se va întâmpla de aici înainte cu poetul Florian Silișteanu, omul fără domiciliu, dar cu locuința aici pe poezie.ro, nu pot să știu. Eu știu că sunt două suflete în pieptul poetului, unul mereu gata să accepte lumea, să o primească, să i se dăruiască cu totul, altul care iubește, iubește cu toată ființa lui, provocând iubire.
Ultima dată când l-am întâlnit pe Florian Silișteanu a fost luna aceasta la Craiova, la “Zilele Marin Sorescu”, ultima oară când l-am auzit a fost de curând, mi-a spus că se roagă lui Dumnezeu să-l apere, să-l ocrotească, să-i îndrume și să-i călăuzească pașii pe calea cea dreaptă, să-l ferească de greșeli și să-i ierte păcatele.
Pe drumul său, Florian va avea alături câțiva oameni, câteva gânduri, poate câteva regrete, dar, cu siguranță îl va avea mereu pe fratele lui Dumnezeu, căruia îmi permit să-i șoptesc să aibă răbdare cu el, să nu-l grăbească, pentru că, el, Florian Silișteanu, mai are multe de scris și multe de văzut aici, în lumea unde poți “ să mori într-o lacrimă ”.
Deocamdată mă opresc aici. Vă las să-l vizitați pe Florian la locuința lui (permanentă) care este poezie.ro, să-i lăsați câteva cuvinte, măcar un semn de trecere cum nu de puține ori el a lăsat aici. Să nu uităm că el nu a lăsat numai un semn, ci o întreagă nuntă de semne.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!