din miez de pamant acoperit cu pietre risipite din timpuri trecute discutate timpuri criticate timpuri...uitate
din acel miez de pamant ar fi rasarit o idee ar fi incoltit catre soare si-ar fi scuturat petale pe palme de vant si-ar fi inmultit vorbele uneori in cositele lor alteori pe-ncaruntitele frunti colo la sfat de batrani
nu si-ar fi lepadat radacina si-ar mai fi supt din seva pamantului ce-o duce prin lumea vesniciei neintelese si ar mai astepta inca o ploaie sa-i spuna si lui omului uitat ca n-are a fi pieire dar nici viata fara de suferinte...

toate s-ar fi intamplat insa ideea a ramas ne-ncoltita petale n-a risipit in vant pentru ca (se zice) nimanui nu i-ar fi pasat si-a nimanui ar fi fost

doar pietrele alea risipite isi mai gasesc din cand calea una cate una aruncate asa intr-o doara pe un ochi de apa de te miri cine