te-aș despleti când se înseară
pe tine strop de vorbă fără nimb
când de pe turlă corbii zboară
lăsând în urmă glas de plumb

nespusă ești ca o fecioară
pe umeri goi purtând oftat
încrunt pe frunte fără de ocară
și miere-n glas necuvântat

în cuibul minții gândul te clocește
tăcerea-i pufu-n care te cuprinzi
metaforă întregul ce te crește
mocnind te-nalți și te aprinzi

de-mi vii în miez de noapte-ncins
te voi numi Noema cea din vis