câteodată-aveam noroc
nu c-ar fi fost mare scofală
un zece lei de dat înapoi
un trei lei de schimbat pe un alt loz
mai rar șase lei cu șanse duble
care se pierdeau pe două de trei

în glumă-mi ziceau ciobanii
când treceam să cumpăr de la ei
brânza pe placul meu

norocul dumitale-i după
tufa cea din vale

cine să-i fi-înțeles
eu nu

pe când eram țâncușor
obișnuiam să merg înaintea mamei
cam cu cinci pași de obicei
în toate drumurile ei

neștiutor odată m-am aplecat
și-am ridicat un mototol
pe care i l-am înfățișat
cu toată curiozitatea mea

hârtii colorate
întâmplător mototolite

după primele mișcări
păreau a fi patru hârtii de zece

când a-înțeles pe ce pusesem mâna
a sfârâit ca friptă de plită
zicându-mi dojenitor
pfiiii!... ăștia-s ochii dracului
pune-i înapoi
acolo unde i-ai găsit și
ai grijă să nu te vadă careva
că dacă te-o vedea
n-o să-ți meargă bine toată viața

cine-ar fi crezut

și-închei cu o vorbă de milioane
de-aș avea norocul piteșteanului

bată-mă norocul
cu bani să mă bată
atunci o să ne-îmbătăm de-a binelea
*oi face eu cinste